Problema majoră

Construită în 1937-1940 şi finalizată după război în 1949 şcoala, monument istoric trecut prin război, foamete, comunism, revoluţie, democraţie - a încetat să fie întreţinută/renovată după revoluţie şi a fost închisă încă din 2006 deoarece nu mai prezenta siguranţă copiilor. Acum copiii satului în clasele 1-8 sunt nevoiţi să facă zilnic naveta 30km la Oneşti sau 18km la Oituz. Internatul de lângă şcoală a fost renovat recent de părintele satului Sinel Lăzărel şi conţine un muzeu de etnografie de o importanţă regională recomandat de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni. Pentru a păstra tradiţiile specifice zonei unice trebuie să ne mobilizăm să susţinem restaurarea şcolii (spre exemplu focul din curtea bisericii în noaptea de înviere, porturile poulare specifice şi obiceiuri culturale tradiţionale păstrate cu sfinţenie de generaţii). Copiii noştri sunt cei care vor duce cultural tradiţiile mai departe iar noi trebuie să-i încurajăm să locuiască, să fie educaţi şi prezenţi la sat. Migrarea tinerelor generaţii de la sat va duce la pierderea identităţii noastre zonale, regionale, naţionale. Putem (încă) salva munca, tradiţiile şi identitatea creeată dealungul generaţiilor dacă ne IMPLICĂM ACUM!

ADAUGĂ INFORMATII SUPLIMENTARE